Stres-Epuizare emoțională-Burnout
Epuizarea emoțională cronică, distressul, depersonalizarea și sindromul de burnout (sau sindromul de secătuire) sunt mai frecvent întâlnite la personalul medical decât la alte grupuri profesionale, având în vedere natura locului de muncă, mediul și în multe cazuri lipsa de sprijin din partea sistemului.
Asistenții medicali se confruntă în fiecare zi cu numeroși factori generatori de stres: suferința umană provocată de boală sub numeroase forme: durere, plâns, furie, țipete, agonie, moarte. Ei simt frica pacienților și a familiilor lor, se lovesc de incapacitatea de a vindeca pacienți, comunică deseori vești proaste, simt presiune din partea structurilor administrative spitalicești, a echipei în care lucrează, sunt încărcați de sarcini numeroase datorită lipsei de personal, sunt nevoiți să se adapteze serviciului în ture, se confruntă cu propriile probleme familiale.
Activitățile profesionale suprasolicitante sub aspect emoțional și al relaționării interpersonale pot avea consecințe negative, descrise în literatura de specialitate sub numele de sindromul burnout (sau sindrom de secătuire), respectiv sindromul epuizării profesionale. În cele mai multe cazuri,acesta se manifestă prin epuizare emoțională accentuată, detașare emoțională în rolul profesional și, în forma extremă, cinism și insatisfacție profesională.
Consecințele burnoutului la asistenții medicali pot fi foarte serioase și nu numai pentru că reflectă suferință personală dar și datorită faptului că epuizarea amenință și calitatea asistenței medicale. Termenul de burnout definește sindromul stresului cronic la locul de muncă. Inițial a fost descries, ca un sindrom de epuizare rezultat în urma solicitărilor excesive de energie, putere sau resurse.
Burnout-ul poate fi definit ca un concept tridimensional care include următoarele componente:
- Epuizarea emoțională - în cele mai multe cazuri când se vorbește de burnout se face de fapt referire la epuizarea emoțională, cauzată de cerințele psihologice excessive ale sarcinilor de lucru. Persoana se simte golită de resursele emoționale personale și devine foarte vulnerabilă la stresori. În acest context, epuizarea emoțională este cea mai răspândită caracteristică a persoanelor care ocupă posturi ce presupun contactul direct cu oamenii.
- Depersonalizarea - persoana se detașesază de ceilalți, pe care începe să-i vadă impersonal. Apare tendința de a trata persoanele cu care intră în contact ca pe niște obiecte. Aceste aspecte se reflectă în limbaj, prin utilizarea unor etichete pentru descrierea persoanei sau bolii acestuia
- Sentimentul de realizare personală redusă - acestaeste cea de-a treia componentă definitorie a burnout-ului, caracterizată prin tendință de autoevaluare negativă și prin experiența unui declin în ceea ce privește competența la locul de muncă și succesul personal profesional.
Analiza recentă a literaturii de specialitate a identificat stresul ca fiind un predictor important al burnout-ului.
Cu toate că derivă din stres, burnout-ul cunoscut și ca sindromul arderii complete sau oboseală cronică, este o afecțiune diferită. Stresul apare ca un răspuns natural al organismului și este mai ușor de identificat, în vreme ce simptomele burnout-ului se manifestă subtil, în special în fazele incipiente.
Hans Selye consideră că stresul se leagă de sindromul de adaptare, adică reacția la stress pe care individul îl realizează în urma agresiunilor mediului.Selye definește stresul ca ansamblu de reacții al organismului uman față de acțiunea externă a unor agenți cauzali (fizici, chimici, biologici și psihici) constând în modificări morfo-funcționale, cel mai adesea endocrine.
Diferența dintre stres și burnout
Burnout poate fi rezultatul unui stres prelungit,dar nu se rezumă și nu înseamnă doar „prea mult stres”.
Stresul, la modul general, presupune „prea mult”: prea multe presiuni care își solicită excesiv resursele fizice și psihice. Oamenii stresați încă pot să își imagineze că, dacă reușesc să aibă situația sub control, se vor simți mai bine.
Dacă stresul presupune „prea mult”, burnout înseamnă „insuficient”. Burnout înseamnă să te simți gol, fără motivație și incapabil să ai grijă de tine. Oamenii care trec prin burnout adesea nu au nici o speranță că situația lor s-ar putea schimba pozitiv.
Dacă în cazul stresului persoana simte că se scufundă în prea multe responsabilități, în burnout, are impresia că acestea o seacă de orice energie.
O altă diferență esențială între stres și burnout: dacă, de regulă ești conștient de faptul că ești foarte stresat, nu întotdeauna ești conștient că ești aproape de burnout.
Cauzele apariției de burnout
Cele mai multe studii subliniază interacțiunea dintre personalitate și factorii de mediu ca cauză importantă în dezvoltarea burnoutului la personalul medical.
Unele persoane sunt mai predispuse de a dezvolta sindromul de epuizare decât altele, acesta ținând de natura personalității, care definește modul în care evaluăm și interpretăm diferite caracteristici de muncă.
O altă cauză importantă a burnoutului este volumul de muncă, asociat cu un nivel scăzut (perceput) de control sau autonomie.
Nu este un secret nici faptul că orele de lucru sunt pline cu situații de stres legate atât de pacienți cât și de sarcinile administrative , care sunt solicitante emoțional.
Cauze ale burnoutului legate de locul de muncă:
● Sentimentul de lipsă de control asupra propriei munci
● Lipsa de recunoaștere sau de recompense pentru munca bine făcută
● Așteptări neclare sau prea mari de la locul de muncă:
● Activități monotone și lipsite de provocări
● Lucrul într-un mediu haotic sau presant
Cauze ale burnoutului legate de stilul de viață:
● Prea multă muncă, fără suficient timp pentru relaxare și socializare
● Asumarea de prea multe responsabilități, fără ajutor de la alte persoane
● Somn insuficient
● Lipsa relațiilor de susținere strânse
Trăsăturile de personalitate pot contribui la burnout:
● Tendințele perfecționiste; nimic nu este niciodată suficient de bun
● Pesimismul
● Nevoia de control; reticența de a delega altora sarcinile
● Nivel înalt de autorealizare, personalitate de tip A
Climatul în îngrilirea medicală se schimbă, timpul care stă la dispoziția contactului asistent medical-pacient este foarte puțin, iar volumul de muncă cu documentele medicale a crescut.
Totodată, pacienții au devenit mai numeroși și mai exigenți, așteptările lor sunt mai mari, câteodată chiar fără să fie însoțit și de respect față de cadrele medicale.
Acești factori contribuie nu numai la scăderea satisfacției la locul de muncă, dar pot conduce până la apariția sindromului de burnout .
Pentru prevenirea apariției sindromului de burnout au fost făcute mai multe studii, dintre care marea parte de universitățile din SUA dar și din România. Concluziile studiilor au pus în evidență faptul că persoanele care și-au dezvoltat mecanisme de adaptare precum asumarea responsabilității, planificarea rezolvării de probleme și reevaluarea pozitivă sunt mult mai protejate de burnout.
Cunoscând impactul major al sindromului burnout asupra profesioniștilor din îngrijire și asupra pacienților, se deduce importanța cunoașterii măsurilor de prevenție.
Strategiile la nivel personal vizează îmbunătățirea stării de bine fizic prin exerciții, program de odihnă adecvat, alimentație adecvată, sănătate personală, îmbunătățirea relațiilor personale cu, prieteni dinafara locului de muncă, hobbyuri, varietatea activității practice, impunerea unor limite personale.De asemenea, sunt importante discuțiile cu ceilalți (destăinuiri, discuții cu familia, psihoterapeut, igiena psihică), așteptări realiste.
La nivel profesional, strategiile de prevenție vizează: discuții în echipă, supervizare, briefing, camaraderie, grupuri de suport, grupurile Balint.
Aplicarea măsurilor de prevenție a sindromului burnout este indicată pentru menținerea unei bune stări de sănătate fizică și mentală a personalului.
Obiectivul programului este ca participanții să conștientizeze importanța autocunoașterii și a autoreflexiei. Participanti la acest program vor învața să acționeze pentru diminuare dificultăților cu care se confruntă și pentru îmbunătățirea calității vieții.
Participanții vor fi familiarizați cu conceptele: stress, epuizare emoțională, burnout.
Vor cunoaște factorii declanșatori ale acestora și simptomele și vor fi capabili să identifice ce factori de risc care sunt prezenți în viața lor, adică cît sunt de periclitați de sindromul de burnout.
În partea a doua a programului accentul cade asupra însușirii unor tehnici de gestionare al stresului, exersarea tehnicilor de reducere a stresului și stabilirea obiectivelor pe termen scurt și mediu de diminuare a stresului.
